Bortoasă

Chagallnic năstea o lună lumina’ti prematură Mi’am simtit ochii cioburi când am văzut luna cu burta la gură. visele tale - inseminare in vitro. sau în vitralii. Aici e burta lunii OOOOOOOOOOXXXOOOOO aici îi e gura

Bancomatoasă

La bancomatu’ cuvintelor, miocadu’ joacă solitaire. Galben pe negru, îmi scuipă fonduri insuficiente din bila mâncată de icter. Pin’uri comatoase suferă fie de fibromhexin uterin, fie de umflate calcule renale sau deregulări hormonale fie de deviaţie de supt sau de glande sudoripare impare. Deficit de lexic, anemieunamieunaţie nu mai zic plus cataractă de 24 de karate la pupila dreaptă. Mi se zbate o pleoapă, semn rău, îmi vine să vărs caligrafia toată.

Timpi citostatici

Cu citostatice timpul îmi umple gurile factice ibricele’mi fierb aceleasi tabieturi sugare lactice de diminetă doi sfinti decăzuti mi se clatină în fată de dureri de dinti fără prescriptii profilactice mă muscă mă muscă mă muscă acum îmi simt fata o imensă canceroasă strungăreată în care mi s’a cuibărit o imensă căpusă

Scenă urbană din camera’mi bigberceană

O muscă mai trage o duscă din carnea’mi goală puscă. Trans’efuziuni pseudo’lirice pornesc din alicele unor licurici lipiti de ochii ferestrei larg deschise către insectarul vivipar de afar’… copii în balansoare cu mamele lor clefăind la seminte de flori’n soare. Căldură dogoritoare, vecinele în scurte pijamale îmi tipă dincolo de termopane că nu mi’am plătit lumina. Îmi plătesc scump întunericu’ cucoană, taci si suge acolo la agricola’ti bomboană (‘tu’ti curu’afundat’n groapa de betoană, printre dinti, aproape interiorizat).Un june’ cu chică’mi face cu ochiu’.i’a plăcut replica că cică par’am decupat din organu’ ăluia de’i zice parazitu’supra'bărbat care s'a tot scos s'a tot bagat. M’am urzicat în lumina noii duminici de mai. Vorbele mele scarpin’acum blândele rosii iesite pe piele ('n ritmul cojilor negre'n urcare-cadere).

Platfus’t(r)ări

Frisoane’n vremuri caniculare acuarelele unui dumnezeu molesit ne’au naclait aripile s’au amestecat culorile toate intr’un curcubeu labartat pe fete dumnezeu ne’a picurat chimicale in zilele banale de mai ne’ntindem pieile rosii albastre vinetii lucioase si cu negii credintei iesiti din angoase ne’ascundem rusinea la radacina gradinii (crescatorii de copii flescaiti din parinti zglobii evazati flower poweri) altor adam’clise altor eve’line curve senine cu gropitele goale, acum pline cu plase cu toarte eco’friendly ne facem cumparaturile la supermarketu’ placerii de preferinta sambata sau duminica atunci au program non-stop vietile noastre cu platfus isi cer mantuirea auzi, tu, un nou sortiment de serbet te lingi pe bot sau crema hidratanta import nemurirea.

Ogarii afgani

Călare pe ogarii afgani ne mişcăm oligofrenici moaştele de golani. ======================================== Tâgâdâm, tâgâdâm, ce dracu’ căutăm pe acest tărâm? ======================================== (Călare pe ogarii afgani Fugărim timpii călare pe cai Călare pe ogarii afgani scormonim visele greblându’le c’un vătrai suntem Călare pe ogarii afgani şi grei de prundiş le rupem greabănul descălecăm. ne lingem rănile. suntem desculţi şi goi şi ogarii de lângă noi îşi fac cruce cu limba: înghită’v’ar tihhhna!

Cu M în braţe

Moto-cross:Iar l’ai luat pe M în braţe? Nu, l’am luat în gură şi îţi jur că asta nu’i nicidecum o altă deşanţată’njurătură Masca roade la chipul’mi cioplit privesc cum molarul din gura mascatului cade nemasticate vise, nemasticate stări, nemasticate vini le simt tot acolo, nescobite şi bine înfipte în măselele’mi cariate.

Studiul Mu

Am avut o noapte – de fapt cred că era deja dimineaţă - agitată foc. Sau agitată apă. am visat vaci ieşind din mare. Vaci comune, cafenii, costelive, fără coarne, ieşite din laptele mării calde înspre plajă. Acolo eram noi. Adică eu, soră’mea şi încă cineva, nu văd cine. Toţi stăteam pe burtă. Pe soră’mea a călcat’o pe piciorul stâng (piciorul meu stâng - îţi mai aminteşti cum ne uitam fascinaţi, iar şi iar, la filmu’ copilăriei noastre? - a rămas intact). Îşi vedeau de drumul lor, nici nu ne’au băgat în seamă. Nu le’am numărat, dar ştiam că sunt şapte. Deasupra mării – un zmeu maaaare şi alb, în loc de soare, fâlfâia şi’şi trimitea uv’urile de hârtie creponată peste carnea noastră încă rece de la atâta iarnă. Mi’era cald acum, dintr’o dată, de la invazia bovină. Ultima vacă îmi suflă în ceafă. Mă trezesc. acum imi beau laptele condensat.

Sfinţii prind rădăcini (fara diacritice)

Clopotarul isi iubea atat de mult clopotele incat, atunci cand le tragea, limba acestora se izbea de zidul altarului. Prin crapaturile picturilor murale sfintilor le cresteau muschi, ciuperci, rochita randunicii si cimbrisor, un intreg ierbar polenizat de mustele ramase de la ultima pomana, cand babele smerite si grase au adus coliva si placinte cu marar. Luna era pe’atunci in al doilea patrar, acum e plina, rotunda, iar lupii urla printre radacinile sfintilor si danganitul clopotelor sparte de altar.

Mentosane’n stanioale duminicale

Fiecare’nchis în propriile’i 4 betoane ne servim politicos animozităţi şi ronţăim la ele de parc’ar fi bomboane. Mentolul şi’a extins monopolul dincolo de gură, în nări şi în ochi, în urechi şi în degete, în burice, în clavicule, în subsuori, în labii, în tălpi şi în glezne ce bine’i că ne răcorim, ce păcat că la scurt timp iar ne’ncingem (canicula se prelinge prin betoanele pare) apelăm iar la mentosanele tradiţionale. E duminică şi ne facem stocul răcoros bombonistic. Eufemistic şi apocalptic îţi spun: nu mai suge staniolu’! Cofetaru’mi strigă că mentolu’ eucalipticelor dinăuntru cic’ar fi mai bun.

În prag de mimetism

(de dragu' copertei.cred ca'i o greseala de tipar.in loc de reader era Leader) Ultima noapte de romantism, întâia noapte d’astigmatism – cu alte cuvinte, de mâine ochii mei miopi îşi vor reveni cu ajutorul ochelarilor de calcar; în plus, vor întreţine raporturi permanente, perfect conştiente, benevole şi decadente cu ibovnicu' alteia numit pragmatism.

Căţeaua pământului

O vinere’mi muşcă din organ. Ham ham, ham ham…. Căţeaua pământului frământă la câtăfrunza şi iarba păcătoşilor tăietori din brânza burdufului. Năduful canicular îmi caută nodul gordian în papura mlaştinii cu braconieri şi firele lor întinse prohibite. Călare pe situaţie am intrat cu undiţa în Zona de graţie în care număr distanţa dintre bara unu şi bara doi martoră oraculară la scena de felaţie dintre cârlig şi peştele făcut covrig arunc în falca ghenei de gunoi focurile gheenei toate focuri alimentate de ploi. (voiam să vă recomand iggypop iwannabeu’redog, da’ n’o mai fac. oricum, acum l’ascult pe frăţioru’ surioarelor theorgan’e.de la depe'che mi s'a făcut gura punguliţă)

Carte de mono'colorat

căile noastre monocolore rătăcite lăptoase inodore scormonite de copitele’ascuţite (sau circumflexe s au grave) ale banalului au pornit în cavalcadă spre Caleidoscopul uman întins lasciv pe taraba bazarului-bărăgan un huligan ne dă în cioburi ne’ncredem în profeţiile iscusitului bădăran ne ţinem de mână în parcul linear ce bine, ce bine că n’avem frână! Ps - uitasem să vă spun că am văzut două străduţe: a Vulturilor, locuită numa’ de “ciori” şi pe’aproape – a Labirintului, care e dreaptă (ambele prin Traian). Pesemne că tocmai calea a dreaptă ne pare labirintică.

Cu Cuibărita'nainte

Cuibar rotind de ape

‘le spurcate de vise'le defrişate de frumoase deflorate de flori desprimăvărate de întreguri decupate

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ (trage'ti fermoaru')

Falsificăm stările ne mănâncă tumorile

Aici găsim întotdeauna măşti la vrac

Timpul aleargă, ‘i curg sudorile

Încins de’un înger fugărit de’un drac.

Agrafa & gămălia la ora de caligrafie

(chiar acu','n caru’ cu fân, bovinele caută gămălie de acu' agrafei) ieri. viaţa îmi schiţa grimase cu dinţii strepeziţi adânc înfipţi în pulpa ambroziilor crude cu cojile groase azi. îmi zâmbeşte larg cu gingiile pline de mălaiul pufuleţilor serviţi la cina cea de taina bucuriilor dietetice dosite ermetice’n cămările gospodinelor alcaline bazice speranţe vibratile’n timpanele tartinate pe foile volatile de paşaport haide, treci mai departe vise vizate’n vămile ţărilor calde şi curate îmi ştanţează bold’uite bastonaşe pe caietele de dictando în orarul de sub unghiile cuticulare călăuza’mi scrie: trezeste'te, e ora de caligrafie discipola-agrafă margaretă melancolică şi pluvioasă îşi desenează acum o frumoasă galbenă şi fictivă gămălie

Mitul speoloagei

La’nceput a fost tăcerea.depuneri calcaroase pe pereţii de angoase. apoi îmi amintesc cum coşcoveam cuvinte’n crisalidele lichide ale viermilor de mătase pase cu piciorul (acum e hentz) între copiii creţi ai zeilor emigranţi străini şi distanţi în propria ţară scrijeleam iar şi iar în tabloul mural al intimităţilor noastre. Mă plouă cuminte cu stalactite tirbuşon sau titirez pluta meduzei scurmă grea ca un obuz în fosilele peşterii mele vibratile ding’dong ding’dong un ecou îmi bate gongu’n aripa de guano. La final era tăcerea. restu' scufundări de scafandri pasionaţi de speologie.