joi, 7 mai 2009

Agrafa & gămălia la ora de caligrafie

(chiar acu','n caru’ cu fân, bovinele caută gămălie de acu' agrafei) ieri. viaţa îmi schiţa grimase cu dinţii strepeziţi adânc înfipţi în pulpa ambroziilor crude cu cojile groase azi. îmi zâmbeşte larg cu gingiile pline de mălaiul pufuleţilor serviţi la cina cea de taina bucuriilor dietetice dosite ermetice’n cămările gospodinelor alcaline bazice speranţe vibratile’n timpanele tartinate pe foile volatile de paşaport haide, treci mai departe vise vizate’n vămile ţărilor calde şi curate îmi ştanţează bold’uite bastonaşe pe caietele de dictando în orarul de sub unghiile cuticulare călăuza’mi scrie: trezeste'te, e ora de caligrafie discipola-agrafă margaretă melancolică şi pluvioasă îşi desenează acum o frumoasă galbenă şi fictivă gămălie

2 comentarii:

Xanadu spunea...

La o adică, margareta şi-ar putea ghici în mărgăritare, dacă tichiile-s rare. Gamăliile prevestesc o polenizare făcută de insectar. În schimb, ploile lungi sunt semn de dragoste sigură, chiar de te-nfrigură...

Olivia'Oancea spunea...

la o adica - da. la doo oo adici - margareta nu apasa petala decat la roata maestrului, semnu' bun al stropilor-mazarichi.nu face dintr'o margare'gamalie insectar!