... faţă cu tracţiunea. Hârca-hârca cu naveta. Şi m’am dat de’a ratberbeleacul şi’apoi am mâncat asfaltul. cu bocancul.
Îmi vine’n minte cea mai hilară dintre replicile antichristice larsvontreierate: Metrorex reigns.
Şi cel mai hilar dintre sporturile copilăriei mele hilare: ăla cu marşul poştaşului. pe drumul ocnaşului.
Şi versul lui nichita cu poştaşul mărşăluia. mărşăluia. mărşăluia. mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia mărşăluia.
(şi’mi mai vin şi’alte câteva pe deasupra, da’ rămân nerostite, că circulă cu paraşuta).
Sămânţa de floarea-soarelui e sămânţă de scandal.
Dacă s’ar înmulţi prin seminţe, soarele ar fi o plantă carnivoră cu placă dentară pe care şi’ar scuipa’o în pahar seară de seară.
Oamenii nu s’ar mai bronza, s’ar înverzi la muşcăturile uriaşei plante ultra-violente.
Îngerii ar face insolaţie. Ca acum.
La re’animare, îngeri cu arsuri gradul 2 şi 3 se uită la desene animate.
Sailor Moon.
Defecţiuni la deux ex machina. Apelez cu încredere la service’ul Horaţiu & Providenţa. Mă grăbesc. Zeilor nu le plac nici taxiurile, nici transportul în comun.Preferă roabele.
La ora de descompunere, jacquelinte, viitor inginer în deconstrucţii, e luată’n derrâdere de colegii facultativi care chicotesc când ea urcă pe vrejul de fasole abătută.
Acum 17 minute am văzut primul afiş cu ştefan hruşcă de anul ăsta. Primul afiş proasnăt cu hruşcă peste ăla de’acum un an peste ăla de’acum doi şi’acum trei şi’acum patru. Şi lângă ăla cu sabrina. Şi ştefănel junior peste ăla cu gorillaz.
În urmă cu două săptămâni – prima vitrină plină de moşi crăciuni. Acum o săptămână - prima apă plată cu etichetă roşie.
Credeam că mă’nşel, însă hruşca nu mi’a mai lăsat nicio speranţă: vin sărbăutorile, fugiţi!
I deal living vividly with one more livid dealer
Look, michael, death is deaf to my call
Deaf-adders crawling their limp leather
On and on on the ladder's home
And these funky foggy hills
With mute echoes
Hungering fo’our
Mutual hell-
os
Vâr
colacul pe gât.
Mă’nec
Caut colacul
de salvare
Prin buzunarele largi
Care’şi dau coate
goale.
Mor
moloc în gură
limba mea jură
pe limba evei că
doamna cu
coasta
n’are
să se mai atingă din pom
ană
de nicio fir
imitură