camera unde plouă sau reportaj în presa locală

mi-am ridicat puțin ochii către termopanele camerei tale dinspre intersecție

din locul în care de regulă, 5 dimineți pe săptămână fac autostopulde după perdeaua old school, cumpărată 

de la pașcani, în urmă cu mulți ani,– s-au întâmplat atâtea în tot acest timp – cu câteva zile înainte de revoluție,

mă urmărește

privirea ta, ulei cosmetic .

o microcentrală de apartament a intrat în avarie;

nu i se mai făcuse revizia de peste 10 ani

– aveam să citesc în presa centrală –

apoi a explodat

blocul întreg era în flăcări

și toate mașinile de ocazie, oprite în locul

în care eu făceam autostopul

și-au opri motoarele

astfel încât

de atâta încărcătură emoțională,

au explodat chiar și cu cheile intrate în contact

cu aerul,

intersecția s-a umplut de mașini expodate

și privirea ta, întoarsă către camera unde plouă,

a dansat cu flăcările de pe perdea.

mama a scos atunci extinctorul casnic

și a temperat puțin situația,

timp în care tatăl cerea

– pe bună dreptate –

să se judece

treaba cu cancerigenele antene

de telefonie mobilă

puse flagrant ilegal pe acoperișul blocului,

drept deasupra camerei din spate,

zisă și camera unde plouă.

m-am întors când cineva din stație, care ascultase toată povestea, m-a întrebat:

și ce s-a întâmplat cu camera unde plouă?

– lucru menționat și în presa locală –

la care eu am răspuns

că a fost văruită,

e liniștită ca o cameră de copil.