joi, 21 mai 2009

Studiul Mu

Am avut o noapte – de fapt cred că era deja dimineaţă - agitată foc. Sau agitată apă. am visat vaci ieşind din mare. Vaci comune, cafenii, costelive, fără coarne, ieşite din laptele mării calde înspre plajă. Acolo eram noi. Adică eu, soră’mea şi încă cineva, nu văd cine. Toţi stăteam pe burtă. Pe soră’mea a călcat’o pe piciorul stâng (piciorul meu stâng - îţi mai aminteşti cum ne uitam fascinaţi, iar şi iar, la filmu’ copilăriei noastre? - a rămas intact). Îşi vedeau de drumul lor, nici nu ne’au băgat în seamă. Nu le’am numărat, dar ştiam că sunt şapte. Deasupra mării – un zmeu maaaare şi alb, în loc de soare, fâlfâia şi’şi trimitea uv’urile de hârtie creponată peste carnea noastră încă rece de la atâta iarnă. Mi’era cald acum, dintr’o dată, de la invazia bovină. Ultima vacă îmi suflă în ceafă. Mă trezesc. acum imi beau laptele condensat.

2 comentarii:

almanahe spunea...

Vacile cafenii dau cacao cu lapte. Când vaca cafenie te calcă pe picioru’ ăl stâng ţi se zbate ăl drept, băligosu’!

Olivia'Oancea spunea...

baligos, baligos, da' norocooos...culmea era sa s trezeasca cu el potcovit.si din sold sa'i fi crescut un robinet cu nescuic:D