vineri, 17 aprilie 2009

Nostalghiocu’ mâncător de cochilii

trăia degeaba la mila secondhandsfree’ul arbitrului fluierător în caval’cade de sunete şi note grave ţipari si gravide livide pohticioase la farfuria prim’mâncătorului de melci, mormoloci şi tot soiu’ de crustacei adipoşi langoşi cu zgârieturi de brânză şi cepoaie degerate’n cămările lu’ arpagnon pavate cu saci d’arpagică’contra ……………………………………… carevasazică nostalghiocu’ ăsta degeabă are un dinte şi’o labă împotriva soartei care’i stă nemişcată şi’aşteaptă să fie muşcată din poziţia moartei în păpuşoi. Nostalghiocu’ şi gravida codobealcă (pe scurt. apusa herm’afrodită ) stau goi şi ‘ascultă corul madrigalelor paparude – mărunte invocatoare populare cu tolba doldora , plină cu mană cerşească, umbră golănească şi ploi cu coarne de boi. Un’doi, un’doi, cântaţi cu noi, în ritm piano’forte’haideţi, haideţi, allegro, vioi.

5 comentarii:

Xanadu spunea...

mai pe potrivajul hermafrodisiacului mausoleu din păpuşoi, e andantele manon'tropatropăit, ar zice ghieratec ghiocul, dacă soarta ar fi mai sensiblue'ibilă...

Olivia'Oancea spunea...

daca soarta ar fi cum zice Xanadu, atunci nostalghiocu' n’ar mai fi ghioc deloc…ar ramane molusca lipicioasa si baloasa in artificiale paradisuri afrodisiace ce i'ar fi si casa ...n’ar mai grai cu foc (in paranteza fie spus, nostalghioaca ar cam vrea sa bea din soarta a lichida ce poa’ ca i’ar lua forma …da’ asa….ciuciu, ioc)

almanahe spunea...

Din culise almanaheboureşti, ioi, nostalghiocu’, cu dor de casa din spate, cochilovală, credea că sortu’ lucitor cu lab’art’tristă din pridvor vor face casă bună în luna a’ 9 şi cu tobaru’ zece, dar amprenta degetului mijlociu, lăsată la mână liberă în fundul ana’logic’ei ceşti dez’demon’văluia alt simbol în batistă. Iniţial’ăăă..ei pierdeau vremea, cum pierd io acu rostu’ pe faţă, pe dos, al cuvintelor şi pohta a’mare, căci dacă rostul paparudelor e să aducă ploaia, rostul melcilor e să traverseze oameni, iar al batistei să şteargă lacrimi, ei bine, rostul cântecului e să dea ape’n spate păpuş’oilor şi păpuş’ielelor ‘ la c’ocean’concert, dar g’oana harpag’oana, cu t’oană de momente pierdute, l’o pus într’un butoi cu pulbere şi l’o trimis de’a dura în almanahele cui l’o mai, iun’ie, iul’ie vrea. Olimpiadele recoltelor bogate mi l’au premiat, căci rostoglolindu’se, co’chilia nu şi’o sfăr’şahmat, dar şi’o tăiat coarnele pe şine, cu’ capu’n jos, aşteptând trenu’ ce vas ‘ă vină şi duhibovnica, almanahe de poveste, cu batista fluturând a chemare. Care’nin(f)ă plebea, ea, cam plină, l’o iertat, el la loc în co’chilie s’o băgat, aşteptând duhul sfânt al apelor să facă valuri enni’o’mori’conneşti în unde on the radio.…ăăă…ş’a’m’(d) încălecat povestea, ş’a’m’(d) sărit şaua. Pa’pă tot din farfurie, că ţi’oi mai fierbe melci, aci’n hârtie, on’line. Paşte’mă frrrr’umm’os, miel’cu’ou’şoară masca’radă!

flaviusobeada spunea...

Fie ca Lumina gîndurilor bune să vă învăluie, alături de toţi cei dragi! Paşte fericit!

Olivia'Oancea spunea...

(@almanahe): uffa, ma prinde Pastele citind post'a'rea'ti...mai am 5 min (m'a trasnit stencilu' ala cu ceausescu)..hai multumescu'ti p limba strutilor incondeiati si'a melcilor in'covrigati ... ne'om dez'ghioca tot aicea, in marea farfurie on'lin'iara...

@flaviusobeda: adormit'astepta'lumina