joi, 16 aprilie 2009
Dezlegare la peştii de acvariu
Ombilica’pământului către moaşa sa: om trăi şi om vedea cum s’or termina timpul ăsta secetos de îi zice Post
Moaştele omului-peşte nu se’mput
Nici de la cap, nici din coadă, nici din solzi
Nici din bronhii, nici din digeratele flori’de’colţi
Om trăi şi om popula curând balta asta dumnezeiască cu
de’alte Piranha şi fuste de pirande calde d’Andaluzia
Sanitari şi legionare cu păru’ pădure berbeleac la vale
Jumătăţi de Guppy cu jumătăţi de groupie
Cichlasoma’ntorşi băţoşi spre Sodoma şi Gomora
Molly agăţaţi de naftalină prinsă’n crisalidă şi în parafină
Scalari zgândăriţi de plăcerea din durerea de molari
Scaraoţchi’i după colţ
Oscar fuge ca un glonţ
Porcul de mare
a prins’o pe Steluţa
Cu Neonu’ luminând’
o’ntre picioarele
făcute lumânare
‘n ultima zi de post.
Post-scriptum (din lumea celor care se frământă):
Ruşine mare’n marea zi de post
uitat’ai oare că
dezlegare la peşte
Peştele n’are
‘naite de Paşte
nici în acvariu
acum îmi pare
că lumea’ntreagă’i
înghesuită’n
zgârie’cavouri’ovipare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
N'ai invatat in scoala, la ihtiologie:cum ca nu tot ce are iz de peste este peste? Altfel...Oscar a ramas tot mic, cat...o hamsie, de care stii ca'mi place ...si mie,iar ma'sa'n pod manca tsipari de mare, de i se apleca...asa ca ...pestele mai mare inghite si jura:pestele ca pestele, dar un rac, trecut nitel prin saramura, ti se topeste'n gura...
:)))))...tocmai citeam "melancolica moarte a baiatului stridie"...numa' bun d pus pe rana cozilor si clestilor cancer'igeni pestii indigeni vad ca populeaza tropi'cele balti, lacuri & putzuri miller'ine numa'la mila lu' jovovici in poala o fi tzara unde curg lapti si mierle trilulilu ciocarlia'si poarta trilu catre tolba sagetarului cel cu degetaru' pe rana ihihlibidich ihtiologic logic c'am sa ma ridic un pic in saram'ura samuraia nu se'neaca niciun pic...si iar a diva'gat rac'oaia, lua'o'ar gaia, ce sa iti mai zic?
Om’bibilica către biblicoasa babuşcă a unui moş’neg cu buricu’ scos, cu’n os în dos din tată’n fiu, din berbeleac în proţap, din smoc în coc, din gură’n gură, cât o şură:
Ia peşte! Io te’oi înneca, când din cornu’abundenţei fum de marihuana voiu fuma!
Minune, dară, drag popor, credul cum eşti, de’o crezi şi nu mă cerceta, te du’n laborator si adu’mi scoica să mă’nchid în ea, să ling locu’, să sting deochiu’ molarului de minte frumos mâţa de mare, s-o facă lumânare’n joi cu perlă, alb, joi alb, joiană de acvariu tras de limbă; loc sfânt de tăcut mâlc, ca’de peşte. Prinde’l!
draga almanahe, nush daca respectiva babushca latra au mushca din gura aia cat o shura. cert e ca peshtiulica asta are pushchea la muta limba, de cand si'a lipit'o d'aia a lu' maridonnajuana. hai, hai, in iarba, mai fitofaga fata, c'am prins codu' la file'u:D
Trimiteți un comentariu