Lu’ frate’miu, în amintirea lu’ Bondocel Viţelul către Vacă, în prag de nouă poartă:
- Muuuuamăăă, ce’s oamenii ?
- Bovine hrănite cu taine, fiule.
De atunci, ţelul Viţelului a fost să devină om. Adică să mănânce cât tain încape şi să se proţăpească‘n faţa porţilor iar şi iar.
Între timp, Viţelul a crescut şi’a devenit Bou. S’a pierdut cu uşurinţă printre oameni, diferenţele fiind insesizabile. Cu atât mai mult, cu cât avea să afle curândă vreme că şi ţelul omului e să devină Bou.
A dezvoltat chiar o preferinţă aparte pentru porţile din spate.
foto: Bondoceii
7 comentarii:
eu zic c-a fost om de la bun început, nu se poate ca un viţel să aib-un ţel aşa de slut.
Muuu...ltumesc! Omul din mine iti multumeste ca vezi in el vitelul care a fost odata, in timp ce boul din mine e prea ganditor...in van se vrea Min(e)Taur...sans bijous de famille(fr.)=fudulii (rom.)subst., servite'odat',cu oua, in doua farfurii... P.S.:Oare se poate??
"bijoux" daca s e x, atunci e bine
Ora :)) bine că nu era om bun, că i’ar fi deschis poarta (şi i’ar fi dat coaja lalalalala)‘nainte ca numitu’ viţel s’apuce măcar să se uite.
Bogdan: (şi de’aicea în poveste înainte muuuuult mai este).
se poate, cum nu! de’aici s’or trage, oare, înşir’te mărgăritare? nu ştiu dacă se şi deservesc. debarasatorul/debarasatoarea n’apare’n decor.
:))
merci de portia de ras pe care mi-ai propus-o
:)
:D efectul bullsheet of paper :D
Trimiteți un comentariu