duminică, 21 iunie 2009

Propaganda CFR’ista

Serialu’ dublu' meu si cu mine ne’am dat intalnire pe sine revine. Azi am senzatie de gara. Garile in care mi’am petrecut cel mai mult timp: adjud (naiva pictura murala, bodega atemporala si ciubucele de la tigani) , marasesti (simt si'acum mirosu’ mausoleic de oase), tecuci (popasuri turistice cu ai mei spre mamaia si tataia baragani), tandarei (episodu’ arunc’o pe fata - proaspat bronzata - din tren), faurei (episodu’ matusa dida, ia’ma si pe mine la braila) buzau (episodu’ tata si testoasele ninja) , sibiu (dardaind in sacii de dormit), iasi (cu ochii in soare asteptand rafiile duminicale), onesti (unde stai? Langa gara. Cum te cheama? Ion din gara, unde bei? La gara.... unde trec multe marfare, unde “pisa’te ca vine trenu’” chiar n’are nicio valoare, ca ai tot timpu’ si und’ m’am tras cu frate’miu in cele mai hartistice poze). Garile au ceva trist. Si ceva placut. In gara se intampla tot timpu’ ceva. Garile ma rascolesc. ca’s noduri feroviare sau nu, garile imi stau in gat ca un nod melancolic si tacut. Nu’mi plac impiegatii de miscare, da’mi plac ciocanele alea tipatoare. Nu’mi plac controlorii, incontrolabili in libidinosenie, da’mi plac posetele alea impielitate. Nu’mi place sa vorbesc in tren, ma rog de fiecare data sa nimeresc intr’un compartiment gol, da’ nimeresc intr’unul plin ochi. Imi plac si gratarele alea pentru bagaje, care te salveaza de aglomeratia cu famelionu’ lu’ mos’ teaca si tanti tanta. si cismelele din gari. Si mersu' trenurilor (cartea) cu ai mei cautand "legaturi". Si schimbatu'locomotivelor. si'al macazelor. PS: Анна Каренина is alive and well.'il ocareste pe conductor ca i'ar canta la ocarina'n loc sa'si vada de sina.

6 comentarii:

Mario Barangea spunea...

Maaaiii viiinooo iaarr iinnn gaaaraaaa noooaaaaaasstrraaaa miiiiiiiicaaaaaaa/
Saaa veedeeem daaacaaa maaaaiii iiiincaaapeeeeeemm inn eeeaaaaa/
Priveeeesteeee-maaa saaa veeezi caaaat mii-eee dee friiiiiiiiicaaa/
Vreeeoooo sutaa de pufooooaaaaaiicaaa eeuuuu asss beeeeeaa/

Xanadu spunea...

Despre halte şi despre cantoanele cu fanioane nu spui nimic, de parcă ai fi accelerat toată viaţa. Nici despre cerşetorii care te trezesc cu un "mneaţa" şi aruncă în tine cu pixuri şi iconiţe în care maicile domnului sunt pline de fiţe.
Ca să nu mai spun că n-ai pomenit de gara Bârlad, oraşul în care am încetat să mă rad...

Olivia'Oancea spunea...

carevasazic'un romantz pentru o pitipig'poanga de dorobant:D

am luat'o la modul personal. prin barlazi n'am avut placerea sa stau, sa te vad cum te razi.

Xanadu spunea...

Bârladul are o gară de sticlă făcută de Dej, ca să mai sperie un burghej. Îmi amintesc că se găseau lame bune, da' barba îmi spune că astea sunt glume...
Mi-ai amintit de tot chefereul din viaţa mea, ca o locomotivă cu aburi, care-ar purja....

Olivia'Oancea spunea...

dada.seamana cu a noastra, din gheorghe gheorghiu dej. numa' c'a voastra'i mai maronie, a noastra'i mai bej. si'a voastra are si'un soi de bonsai, sta trenu' cat sa'l vezi langa nepotii de la facultati si'apoi s'o tai.

cheferistu' non facit barba. d'aia lamele nu se dadeau pe cartele.

Xanadu spunea...

Tu te-ai ales cu un nume de oraş, eu cu vizitarea pionierescă a casei lui memoriale, care expunea până şi un făraş făurit la Doftana. Oricum, stăteam peste drum de casa ăstuia, aruncam cu tocana făcută de bunica pe pereţii partidului. Tocana era roşie, se confunda cu steagul roşu al zidului.
În apropiere era un depou, care amintea tot că a fost cheferist şi erou. De asta ştiu despre locomotive că sunt emotive...