sâmbătă, 20 iunie 2009

Labii la bine si la rau

Abila, mama pamant isi casca labiile noapte de noapte. labila fertila, pamanteanca se balangane’a postum sub luna, deasupra unui gauroi nocturn. senzatia ca respira apa grea si ca ramane tot asa. ca i se taie apa de ploaie si pamantu’ sub talpile naclaite’n noroaie. ca din burta naste plumb. a mai trecut o noapte laptos-voluptoasa, inc’un bastard din lapti batuti sau iaurt o noua zi sub soarele masturb si poate toarna inc’un plod pe la amurg.

5 comentarii:

Xanadu spunea...

Scrierile labiale te intoxică fonetic, par nevinovate, kitsch- petale. Pot păcăli noaptea cu gustul de mied, de aia rămâi singurul ied, chiar la amurg. Dar ce burtă e perfect demiurg?...

Olivia'Oancea spunea...

aia cu marsupiu:)

El Desdichado spunea...

Genial titlul! :)))

Mario Barangea spunea...

Labile labii moncher, la lacul care-a rasarit rasadit din lalaitul lalelelor. Nu poti incredere sa ai in creditul buzelor bosumflate umflate si late ale labiilor albe si roze si bleu. Un leu numa´ de-ar putea sa raga, sa traga, sa atraga labii stabile in bile, de leoaica suparata si surpata de forta intr-o torta...labiala, fireste.

Olivia'Oancea spunea...

@El: onorata. a atins pan' si coarda sensibil'a lu' cornel dirty

@Mario: asa se'ntampla cand leoiaca a tanara se'mplanta leului in fata. dup'aia - totu'i labil. chiar si'o perfect rotunda bila.