Contratimpane interimare

Mi se scurge clepsidra timpu’si taie limba’n gura mea cresc epoletii unor capitani in retragere. Interimari, timpii’si disputa clipa ca pe’o femela doi tapi. In coarne, clipele lungi, mancatoare de spaghetti cu branza sau macaroane se dau rotunde’n furculite. Sub rochitele randunicii, oamenii’purici si’au dezgolit cracii. le e cald. Sug sangele verde clorofilic silfilica o randunica’mi intra’n ureche. Mancatoare de sunete’urechelnite randunica si’a facut cuib’n timpanele pe care oamanii’purici le zgarie cu poroasele picioare lenevind livide’n balsam. Calcate’n vocile de roci, iesite lesinate de sub copitele tapilor luptatori, sunetele iau proportii si devin foci. La cercul polar, sunetele ingheata – da’ cica le e mai bine’aici asa, contractate, invelite’n folii reci de lapte, decat in dilatatul’lati’lungila zanzibar. acolo, in tara lu’ Z, si puricii si tapii si timpii ar zumzai si inainte si dupa si’n timp ce s’ar potcovi . acolo sunetele ar deveni un intreg focar. Si niciun epolet interimar nu le’ar face fata. In gura mea a mai ramas un epolet desuet. Vrea sa’i cedez locu’n reatebeu. Ramolit'ramolit, guraliv’guraliv, da’ tot il tine sa se certe cu mine. Ai rabdare, bre, cobor la urmatoarea statie. Nu vezi ca am o foca’n brate?