Tolomacu si febra

Tolomacu si febra se aveau ca negru' cu albu' pe zebra. Adica se complementau de minune. Erau compatibili cu spume (el moale cavaler tomnatic si apatic, ea febrila copila, fanta lubrifianta). Ciocneau sampanie la fiecare colt de strada, spunand ca sunt pe sampelizeu isi daruiau azalee si versuri’n curcubee mancau pulpe de curcan la postmodernu’ han si’si petreceau noptile in stilu’ gingis han. adica penetrand lumile de dincolo de tavan. dupa care adormeau, se trezeau vargati pe acelasi fond bi’noncolor, se purtau ca aschiile sarite din acelasi trunchi taiat de acelasi topor se spalau pe masti cu acelasi clor inodor se’adunau in gasti tolomatice, respectiv febrile, se’amuzau l’aceleasi snoave juvenile si visau la nepoti in aceleasi bataturi senile. pan’ ce’au cazut din senin ispitele tortile si le’au dat amandoi dracu’ de imprimeuri zebristice pe benzile de vinilin. se mai afiseaza impreuna doar la sindrofii. ca asta. Tolomacu si febra sunt prietenii mei cerbidei , semizei si derbedei, cu care ciocnesc acum sampanie sampelizee’n colentinele vesele. ia uite cum ne tremura fesele cand ni se'mpreuna dungile! &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& (aici vine refrenu' cu in&ianga iar danga langa iar langa danga)