Clopotarul isi iubea atat de mult clopotele incat, atunci cand le tragea, limba acestora se izbea de zidul altarului. Prin crapaturile picturilor murale sfintilor le cresteau muschi, ciuperci, rochita randunicii si cimbrisor, un intreg ierbar polenizat de mustele ramase de la ultima pomana, cand babele smerite si grase au adus coliva si placinte cu marar. Luna era pe’atunci in al doilea patrar, acum e plina, rotunda, iar lupii urla printre radacinile sfintilor si danganitul clopotelor sparte de altar.
luni, 18 mai 2009
Sfinţii prind rădăcini (fara diacritice)
Clopotarul isi iubea atat de mult clopotele incat, atunci cand le tragea, limba acestora se izbea de zidul altarului. Prin crapaturile picturilor murale sfintilor le cresteau muschi, ciuperci, rochita randunicii si cimbrisor, un intreg ierbar polenizat de mustele ramase de la ultima pomana, cand babele smerite si grase au adus coliva si placinte cu marar. Luna era pe’atunci in al doilea patrar, acum e plina, rotunda, iar lupii urla printre radacinile sfintilor si danganitul clopotelor sparte de altar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Sa puna mana de la mana, care are...se cere o restaurare!
:)) restaurarea sfintilor - dezradacinarea ierburilor.
Iar vii tu, cu biblia ta ecologică. Când te-aud scriind, îmi dau seama că revelaţia e logică. Că alde Umberto nu a construit degeaba o arcă. Că eşti doar femeie, nu parcă...
heheheee....topica asta a ta din final parc'ar declina toata escatologia florist'faunistica la eternu' doara feminin.nu'mi prea mor de venin,bibliofilule, bibelou de portelan.
Hei, topica nechează când pune temei pe femei. Vina nu-i a mea că eşti eternă, externă şi interiorizabilă. Eşti intervocabular irevocabil- abilă. Nu vreau să mişc din tine nice un cine, nice o şoaptă. Nu voi face viaţa şi mai nedreaptă....
:)bine.eu am sa'mi vad de lumea mea externa'ti s'interiorizabila.doara vocabular.nu voi face'acuma si p'etern desteapta:)
Ei, deşteptăciunea stă la rădăcina literelor. Ca un cuvânt ieşit proaspăt de la coaforul logoslogat. Lîng-o tulpină e mereu o o grădină, cu un poet dispărut la rădăcină. Hopaa, şi o lumină!...
hopa'hopa, atunci o las pe ea:)
Logostelele nu stau în rastele.Praful de puşcă le pune piedică. Logopedia împuşcă odată cu ele, iele. Poc, de trei ori! Celelalte sunt simple cuvinte, ninsori...
logoreicele iele se duc glont catre foc, constiente c'o sa faca poc (poc si iarasi poc). prima data au avut noroc.a doua - nu mai stiu ce s'antamplat, da' pesemne ca nu, de vreme ce acuma tac.
Trimiteți un comentariu