luni, 27 aprilie 2009

Surcica şi Buturugu’

auzi,tu, ce spune gura crângului! Incipitu lu' mitu’ androginului colportat de ciocănitoarea Undi (daişiundicrapă) O surcică’n capot îşi caută buturugu’: und’ să mă duc, pe und’ s’o apuc, mi’am greşit crângu’.Un buturug în surtuc cu inima făcută surcele îşi caută surcica sortită. Ultima promisă pe’o lungă listă de surcele’nsurtucate care se’nghesuie buluc printre crengile uscate’n capoate. Surcica n’a sărit departe de buturug, dar sărmana n’o ştie, tot crângu’ vede că surcic’ai lângă buturug şi buturugu’ tot dă şi crapă şi’o caută cu sârg. S’or întâlni ca ochiu’ boului’n caru’ cu fân... cine’l ştie să’l spună mai departe. Piua.

4 comentarii:

Xanadu spunea...

Şi, uite-aşa soarta e încălecată de şa... Surcica a dat în patima frigului, fin'că buturugul, dezmoştenit de foc, nu ardea decât dacă era frig de-a dreptul în mintea sa. Dar ne putem închipui milostivă, o lovitură de fulger care face din crânguri, stivă... Piu.

Olivia'Oancea spunea...

crangu'i plin de fum.povestea ta a alertat grinpisu'.cu asa milostivire,pe surcica o trasneste sa bage'n lac de frica.da' e plin de'un submarin si de peshte.

Xanadu spunea...

Nici cu drumul nu mi-e ruşine, că-i plin de scrum... Poate submarinul e-un dulf galben de sulf şi peştii-s sirene pripăşite pe lângă carene...

Olivia'Oancea spunea...

scrumu'(o fi de la pipa sub'marinarului cu capu'n sub'nori?)nu tine loc de firimituri.si uite'asa aschiile supravietuitoare nu sareau departe d scandura ratacitoare si se'fingeau ca ma'sa'n sub'terane. cat despre sirenele dand rotocoale vaselor sulfuroase,c sa zic, sunt niste fete curajoase.le doresc sa vada sub'ancora cat mai limpede prin sub'hublouri.