gările sunt staţiuni balneoclimaterice unde ne tratăm plăcut aşteptările
boli
care deşi clasificate ca incurabile se
vindecă în săli
în care oamenii îşi pun în
mişcare bagajele
ca pe nişte suflete supraponderale
în ritmul impus de vagoane
pitici de grădină pe şină
o să vină o să vină o să vină
cu o întârziere de câteva minute lumină
un intercity care ne va dezmorţi oasele
zise vioi călătorul numărul doi
către genunchii mei scufundaţi în băi
nu-i nimic îl aşteptăm pe următorul
răspunseră plini de noroi amândoi
7 comentarii:
dada pur oi!
exact aşam. număram şi eu codaşii la bilete şi mă vindecam în scaun învârtind în mână un bon. când s-au terminat biletele, m-am apucat de bişniţă, întrebând dacă mai doreşte cineva un loc. (licitaţia a fost amuzantă :) )
da' împiegatu, împiegatu, cât e împiegatu? scump, duamnă, scump. dincolo chiar că era mai ieftin.
dada, alma, asta mi se trage de la tata, care-mi spunea mereu "pisă-te că vine trenul" nah, nu m-am putut abține
ora, împiegatu-i marele licitator instigator la revolta oaselor
înţeleg, pune osu la treabă deci!
așa se explică de ce am început cu falanga danga langa langa danga nu mai vrea să umble creanga
Trimiteți un comentariu