joi, 10 noiembrie 2011

Tactilograful

Acum fiecare întâlnire este un joc de marocco. Ne provocăm plăcere din priviri, fără să ne atingem. Înainte de a o cunoaște, pe finalul fiecărei întâlniri pierdeam, fiindcă nu-mi puteam potoli cel mai dezvoltat simț, de altfel proverbial în tot cartierul. Mă strigau Tactilograful. Țineți-vă, dom'le, simțul tactil în lesă, nu vedeți că-mi mușcă fetița?
Lumea devenise treptat un imens touchscreen, pe care îmi plimbam pielea ca pe-un câine, cu regularitate, dimineața și seara. Acum, că te-am întâlnit, nu mă mai leagă de vechea plăcere decât o manichiură în sistem digital, o dată la două săptămâni, preferabil noaptea. E mai cuminte așa, nimeni nu mă arată cu degetul. Dimineața toți vecinii îmi zâmbesc binevoitor, ca unui pacient abia întors de la reanimare. S-a deschis chiar și o grădiniță la parterul blocului, unde fetițele pot zburda liniștite.


au hasard balthazar, bresson

4 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Foarte misto!

holicica spunea...

mersi

Addenda spunea...

Stii ce? Tactilograful asta sigur mai are multe de zis.Il lasi?

holicica spunea...

:) deocamdată l-am lăsat neterminat