pe spatele meu trăieşte un cuvânt
e semn din naştere şi stă ascuns
îl scot la vedere numai când e soare
şi atunci toţi cei care îl văd îl mângâie
ca pe un animal de companie
(e imprevizibil, ar putea să vă muşte
eu nu l-am mângâiat niciodată
dar nu mă aud)
dar nu mă aud)
ce cuvânt frumos
apoi îşi iau repede mâna de pe el
şi-n timp ce se spală
mă-ntreabă:
nu-i cancerigen?
4 comentarii:
ce cuvânt profitor, să trăiască aşam pe spatele tău!
:)da, m-am tot gândit să-l dau afară, dar e curat, face numai la tăviţă
:)) şi tăviţa e-n cuptor.
clandestinul bine temperat
Trimiteți un comentariu