mi-am mascat gura umorului cu ruj şi tăcere
mi-am muşcat limba
să ascund cerul gurii
populat de un
omuleţ misterios
care s-a consacrat
prin one man’s show-uri nocturne
şi spectacole de
cabaret
unde biletele se
dau pe sub mână
mi-e frică de ce o
să spună gurile rele
la examenul de
competenţe lingvistice
probabil o să
strângă din dinţi
până va ieşi o
pastă
care va revoluţiona
scena artistică
în aşa măsură încât
gura umorului va deveni iar
destinaţie
turistică
bertrand mandica
3 comentarii:
gura umorului e apoasa
mă gândesc la omuleţul lui nietzsche vorbind pe-o scenă dentată despre supraom..
gura humorului ar trebui sa ramna deschisa, cel putin pana sa apara musca cu trasura...si chiar si dupa
Trimiteți un comentariu