O coincidenţă

Era frig în draci şi ningea în îngeri. Mi’am pus costumul de eschimos şi’am ieşit din Superiglu în ger. Ştiam că mă duc la muzeu – nu tot ăla de duminica trecută, nu, altu’. În loc să ajung la muzeu am ajuns în port. Da, tot ăla de duminica trecută. În port am fotografiat ancore şi bărci de salvare. Şi’am ajutat turişti să se pozeze cu ancora şi cu barca de salvare. Da’ cu toate pânzele jos. Da, chiar toate-toate. N’am putut să’i refuz. E păcat să rateze suveniru’ afişând juma’ de braţ într’o poză autoportret cu ancora, în care jumatea de braţ contorsionată să surprindă faţa autorului cu tot cu barcă pur şi simplu n’are ce căuta. …………….

Ştiam că mă duc la muzeu, dar nu ştiam că la muzeu m’aşteaptă el. Cum nu, e tot el (da, n’ai răbdare, da’ măcar pe la minutu’ 3:51 şi pe la 7:40). Ce bine’mi pare, cum de ce, că m’a aşteptat. Îmi pare aşa de bine încât nici nu ştiu ce să mai spun. Ar mai fi de spus doar că întoarsă’n Superiglu, m’am apucat să mut mobila.