joi, 17 iunie 2010

Mârţoagele

Cavalerul tristei figuri e cavalerul apocalipsei. Lumea’ntreagă’i un hipodrom iar noi toţi - călăreţi călăriţi de aceiaşi închipuiţi prinţi fericiţi.




Deprimaţii încălţaţi privaţi de zâmbet de conjuraţii vieţii care locuiesc desculţi deasupra la 7 au primit azi următoarea somaţie: vă ameninţăm cu inundaţia dacă nu vă descalătaţi. În morţii voştri, mâncători de dumnecati flambaţi, cu elucubraţiile voastre, au ţipat ăştilalţi, da’ngânduraţi. Au zâmbit n’au zis nimica, picioarele lor au descălţat copita. Staţi aşa, n’atingeţi clanţa, un moment să tai chitanţa.








gravura: mârţoaga lui don chirnoagă

8 comentarii:

Anonim spunea...

don chirnoagă pe mârţoagă are mari probleme. moara de vânt ar trebui înlocuită cu o moară de apă. să vezi atunci ce s-ar mai măcina, săracu!

lurv_vruu spunea...

cavalerul tristei figuri chicotea in sinea ei, apocalipsei adică. nu-l auzea nimeni, că aveau un deadline.

holicica spunea...

@ora: don quijote dă apă la moară :)

holicica spunea...

@ lurv_vruu: a murit linia orizontului.

Anonim spunea...

linia orizontului s-a transformat în deafline odată ţipătul îngândurat şi îndumnecat.

lurv_vruu spunea...

parabolă pentru surzi:linia orizontului.
cine moare ajunge o linie orizontală.

ana, bînd unicum nostalgic, spunea...

compoziție premodernă: mîrțogăria ținea loc de hîrțogărie, iar linia de plecare liniei de sosire. conta să fii dus, nu să fii sosit... *suspin nostalgic*

holicica spunea...

:)) sindromu' nulla dies sine linea strikes again. and tomorrow and tomorrow and tomorrow :) aaah (*suspin nostalgic*)