De la o vreme, am o făcut o pasiune pentru filosofia-zebră: vreau totul negru pe alb. Negru strident, obținut în contrast puternic cu albul, prin orice tehnică, dar mai ales prin cusut. Manifest preferință pentru tiv. Utilizez întotdeauna degetarul, pe care-l port, după caz, pe un deget sau pe altul (Ieri l-am avut de pildă la degetul mic. Azi, la arătător. Dacă lucrurile decurg conform tiparului, mâine ar trebui să-l mut pe cel mijlociu). Ba uneori, pe toată mâna, la cerere. La cererea degetului. Sau a mâinii.
foto: colaj
10 comentarii:
ce chestie ca tocmai albul pe negru şi negrul pe alb să fie implicate aşa zdravăn în hipnoză.
daaa. bin' că nu's rozu' bombonică și verdele fosforescent!
am vazut cal trcand pe zebra,asa cum nu vad zebra trecand pe cal decat, cel mult dupa un degetar de whisky, din ala de care le dau scotienii calului in bar...si vad cum iti tivuiesti cuvintele pe pagina, negru pe alb, si cum jonglezi cu ele, pe catesi zece degete vesele, uneori si pe cel mijlociu, mai zglobiu...
de cînd cu vasarely, zebrele
trec peste caii putere...
>> of of ce zebre...
Asta nu-i Zebra Troiană, ci spargerea formei de Zebră Troiană. Ştii povestea?
ana, ce ti'e si cu zebrele astea, mai ceva ca balaurii!
Cerculet, nu o stiu :D. na sa auzim!
Nămeți de zebre.
avalanse cu zebre'n poaiana tapului.
Pentru sigurclanta dumneavoastra, schiati doar pe dungile albe!
:)) am sa ma dau in bobi pe'acolo. oricum, sunt c'un ochi pe salvamont
Trimiteți un comentariu