foto: Frederic Clement, illus. for Cheveche by Odile Cail (Paris, 1981) - via A Journey Round My Skull
După ce şi’a dat foc la valiză, un piroman naufragiat se caută’n buzunare de paie de pus pe ultima baliză rămasă’n picioare în plină banchiză. O focă sinucigaşă’i sare’n ajutor. Îşi oferă mustăţile pe post de scăpărici. Focul arde, gheţarii plâng. Mi’e sete. Si’i ling gheţarului un şiroi de pe obrazul stâng.
5 comentarii:
Anonim
spunea...
foca nu era sinucigaşă ci doar îşi dorea un foc numai pentru ea. astfel că putea să o rateze la mustaţă şi să scapere din sloi. ciocnitul de cuburi de gheaţă ar fi trebuit să-l înflăcăreze pe piroman.
acest robot e nebun, acu vrea să scriu "sulam". m-o mai controla mult?
5 comentarii:
foca nu era sinucigaşă ci doar îşi dorea un foc numai pentru ea. astfel că putea să o rateze la mustaţă şi să scapere din sloi. ciocnitul de cuburi de gheaţă ar fi trebuit să-l înflăcăreze pe piroman.
acest robot e nebun, acu vrea să scriu "sulam". m-o mai controla mult?
robotu' e controlat de forte care mie imi scapa. promit sa'ncerc sa'l tin in botnita. latra, nu musca.
gata, acum sună a botniţă, vrea să scriu "rerrhin". dar eu nu vreau să scriu nimic. :)
Ora revoltată
hihihihi! acum iar eram in trecere si nu voiam nimic dar nu-mi vine sa-l las asa balta, cand el vrea "bubbi". :D :D
Trimiteți un comentariu