vineri, 23 octombrie 2009
Îmblânzirea mânzului-scopion
decortichez vise. caut sămânţă de scandal în banalul marilor pagini albe. un cal bălan nechează pe celălalt mal. vrei, calule, colivă? nu vrea, că’i dulce şi’l doare dantura căutată de ăl de l’a primit în dar. m’a pus pe jar, în vârf de deal. mai du’te’n mă’ta. tropa-tropa. l’am blestemat. tropa-tropa. îi cade copita. tropa-tropa. nici călare nici pe jos. tropa-tropa. îi creşte din coastă (n’are’a face cu facerea) aripa. o iapă’l cheamă îndată iar în apă. pleacă ‘ntr’o aripă pe celălat mal. ailaltă n’a apucat să’i crească, că murga nu şi nu să vin’acum să prăsilească.
ĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦĦ
mânzocu’ s’a născut’n noiembrie. herghelia’ntreagă zice că seamănă cu tac’su. e’ntr’o dungă albă şi pufu’ stă să’i mijească. îl cheamă coajă-de-coşmar. aşa a vrut mă’sa. creşte. pe celălalt mal. îl văd de pe ăsta, de unde fierb ovăz. cu nările’i fine, sigur o să vină la mine. unu, doi, trei. mânzocule, vrei ?
foto: andrea galvani si pegasii cu baloani (mugu'n sus & murga'n jos)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
o'văz. holicica e-n scandal cu caii monocromi traşi de pe pereţi la mal, îi potcoveşte şi-i ia în balon, îi face pegaşi şi-i suceşte din ghidon, apăsând nervoasă pe claxon. zice când diiii, când viiii.
calul s-a balonat... dar nu e păcat. orice schimbare are rostul ei, calul nu e aerian fără temei.
Ora: Când o să crească mare murgu’ ăsta de’o mono-culoare o să’l iau la plimbare pe pista de pegaşi. O să’i placă şi’o să’mi spună să facem împreună, zi de zi, naveta. Dacă vrei, îl rog să te ducă şi pe tine pân’ la fastfudu’ ăla călduros de la colţ (să nu’i dai şaorma, cred că de’asta s’a balonat aşa tare, după cum bine observa şi Pauperana)
Pauperana: balonat, uite că asta chiar mi’a scăpat. Îi vedeam doar dimensiunea estetică. Nici nu l’am întrebat dacă îi e bine, dacă nu’l doare. Uoff, sunt de coşmar!
Fotografiile sunt trucate, oare, sau au împodobit caii ăia?
Călin, nu cred că aveau nevoie de podoabe. Cred că’s pur utilitare. tin loc de aripi.
:) ooo, o să mă plimbe pegasu' brunet prin oraş? vai ce drăguuuţ, pare deja exploatat... jar nu-i dau, că mi-e frică să nu sară-n aer, respectiv în cap - cu toate baloanele-alea. poate vrea îngheţată. sau măcar dulceaţă.
domnu' calin hera... apropos de intrebarea dumneavoastra, vă sugerăm să studiaţi umbrele cailor precum şi ale baloanelor. dup-aia să ne spuneţi şi noua, deoarece totul e posivil.
de’ăla brun ziceam şi eu (chiar dac’am numit’o murga). bine, o să ne sară’n cap toţi conii şi coanele bicicliste. oricum, pegasu’ ăsta’i dintre cele mai ecologiste care pot să existe.
când o să cresc mare, am să’mi fac şcoală de călărie, cu o mini-herghelie, da’n munţi l’ai mei, nu la câmpie.
:)
pentru ecologie
:(
pentru munti iara nu campie
:)
http://blogqed.blogspot.com/2009/10/patron-impresar.html
non metafi/psiho/ecol
:)
Trimiteți un comentariu