vineri, 30 octombrie 2009

Cântec de adormit tăcerea

Se lasă o tăcere moale şi caldă ca un bebeluş adormit lăuză pe cerul dormeză luna veghează în dormitorul aşteptării îngeri fac de gardă se crapă de ziuă moare subit. foto: Teun Hocks

2 comentarii:

Anonim spunea...

nuş' dacă să stau de veghe în lanul de ceasuri sau să mă tăvălesc prin ele ca posedată de timp. atâta sper că nu le apucă şi sunatul vreodat. (şi când se coc să se scuture de minute şi din minutele-seminţe să crească alte ore, şalalala).

holicica spunea...

Hai la secerat ogoarele, tremura'le'ar deşteptătoarele!