Mâncătoru’ de hârtie

de nu’ţi merge scriitura, încearcă cu muşcătura. acum înţeleg argou' lu’ tata: „eşti cu hama-hama”

muşcam din fiinţele de hârtie, molfăiam, după care ceream ghiftuit, politicos bibliotecarei plictisite scobitori. „necrofagule, îmi zise ea, na bonus o porţie de hârtie reciclată din partea casei, numa’ vezi să nu dai’n dizenterie ” de 3 x refrenu’: „scrie orice numa’ scrie” (cineva tot s’o nimeri să’şi facă digestia cu scriere ta!) acest post plecat’a de la rick myers şi a lui bite marks in paper, care mi’a redeschis apetitu’ pentru hârtie

ps: pân’ prin liceu am crezut că pădurea letea’i în jud. bacău, unde m’am născut eu. halal uscătură! (în liceu aveam să aflu ce’nseamnă giografia cu duamna Lupu -’ntre oi - iar'n facooltate m'au dat pe spate cu oaia mănâncă omu’, zău duamna, şi cică nu’i povestea aia cu varza, că aia nu era oaia, era capra ;)