miercuri, 8 iulie 2009

Prohabharata

Cu masca de oxigen un domn ma plimba prin infern. Vizitatoare (de profesie vizitie vizionara), privesc cum guaselele ignice il scarpina pe scaraotchi’ntre boasele’i iconice . Picnic cu bormasina lu' Bosch la marginea gradinii. Din cos mi se’nfrupta cainii. Clipe canine cu draci si culori si mastile pline de jar. Astept un cal sa ma curete sa ma treaca’napoi pe celalalt mal. Psihopomp un murg agatat de’un mar ma bate cu copita pe umar. Raspund cu aceeasi monada, d’eva stoarsa de seva sau monalisa melancolica si fada. Ihaihaha@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ (cu ecou), la pas la trap vesniciile sunt frumosii timpi infipti’n protap. Sau clipa de’acum, sechestrata in prohab. Adica Prohabharata, tablou atemporal in tempera cu fiica ratacit’a lu’ tata (celalat fiu risipitor, Prohabalb,discipolu' lu' Thor, sculpteaza torsuri in talc).

2 comentarii:

LP16 spunea...

De regulă, cei care umblă după potcoave de cai morţi savurează câte un ţap de bere, după.

Olivia'Oancea spunea...

asa s'explica: de norocu' nu le'o sta in potcoava moartei cabaline, poa' ca mai au o sansa in ciocnitura coarnelor de tapi (de bere - savuroasa apa vie si salcie). cheers!