duminică, 17 mai 2009

Mentosane’n stanioale duminicale

Fiecare’nchis în propriile’i 4 betoane ne servim politicos animozităţi şi ronţăim la ele de parc’ar fi bomboane. Mentolul şi’a extins monopolul dincolo de gură, în nări şi în ochi, în urechi şi în degete, în burice, în clavicule, în subsuori, în labii, în tălpi şi în glezne ce bine’i că ne răcorim, ce păcat că la scurt timp iar ne’ncingem (canicula se prelinge prin betoanele pare) apelăm iar la mentosanele tradiţionale. E duminică şi ne facem stocul răcoros bombonistic. Eufemistic şi apocalptic îţi spun: nu mai suge staniolu’! Cofetaru’mi strigă că mentolu’ eucalipticelor dinăuntru cic’ar fi mai bun.

5 comentarii:

Xanadu spunea...

Din toată ibovnicia ta, te-ai ales cu-o bombonire scrielnică? Duminicile sunt dulci, dar culci icoanele în care te culci? Doamne, şi mie mi se umflă picioarele la întâlnirea cu oarele...

Cezar Paul-Badescu spunea...

Nu stiu daca ti-am spus pina acum: foarte faine poemele pe care le pui ca post-uri. Mi-ar placea sa citesc un volum cu astfel de poeme.

holicica spunea...

Xanadu: ibovnicu' pragmaticu' - il las p luni.trag d duminica asta ca de'un orbit sugarfree.mestecatu' de icoane odata cu mentosane intr'adevar,supara Cofetaru'(care stie ca o facem d foame).multi s plang ca li se umfla membrele'n atlasib.d'aia altii incearca par avion. fie el low cost...


Cezar: Nu stiu daca le gandesc poeme - sunt post'uri pe care mi le'as imagina si intr'un volum anapoda. Pana una-alta, le des'carc asa, de dragu' racorii:) multumescu'ti.

Anonim spunea...

Deschizi gura, deschizi vena...Un pic de disciplina
închiriază o opinie...

holicica spunea...

un pic de disciplina tine loc de aspirina (sau aspartan)