miercuri, 1 aprilie 2009

Speranţa lu’ Stan’Păţita

Sunt în expectaţie, silentio stampa sau am expectoraţii (mai ales dimineaţa, că seara se transformă în tuse seaca tare) la creier…stau cam prost cu mio’cardu’, ţesut care mi se inflamează de fiecare dată când tuşesc sau când dau nutreţ speranţelor tari în clanţă.

Cu potcoave cabaline, viata îmi dă ghes în doze mici, ştanţate, parafate cabalistic de spiţeru’ vesel de la colţ.

Hodoroc-tronc, mi’a picat glonţ (ca un strănut de struţ băgat cu capu’n radioşanţ) speranţa asta deşanţată, încălţată pe tocuri subţiri de nu’ţi’mai’pune’pohta’n’cui şi cu faţa fardată ţipător în audiţii colorate ...

(Staţi lini, Stan’Păţita mai are şi alte reţetare de frumuseţe celulară prinse'n furculiţe eţeteraeţetera)

Să’i fie ţăr'na uşoară struţului, trăiască fii’sa, struţo’copchila!

Niciun comentariu: