Nimicoteca noastră vă prezintă...

...scenă neagră pe alb cu NIMICUL Nimicul se încheie la nasturi (cusuţi cu aţă albă, că neagră nu mai am), fură chiloţi cu mânecuţă (de la vădanele care fac piaţa la 7 dimineaţa), îşi desface larg şliţul (pentru burlacii care joacă barbut până la 7 dimineaţa, când apar vădanele neiubitoare de tanga), îmi ia toată mâna (deşi i’am dat doar degetul), îmi fură capul de pe umeri (deşi mi l’am plecat milimetric sub tăiş), îmi bate şi’al doilea obraz (gros, deşi i l’am întors mecanic , biblic, lepădat de măşti pân' la os), se lăfăie între buze (deşi mi le’am muşcat pân’am dat de sânge, ca habibi de petrol), îmi toarce între picioare (ca un motan birmanez, obez şi castrat), îmi umple ochii (cu aşchii care sar departe de trunchiul măslinului care’a uscat), mă roade’n stomac (cu colţi de ulcer lăbărţat), mă ustură’n fund .punct.punct.punct. (acolo unde m’am dat, de o halcă de timp, de când îl tot satisfac pe acest limbric lung, libidinos şi dureros numit NIMIC) PS: Nimicoteca noastră angajează infirmieră (preferabil tanga’nieră)