Aclismatizare

Dacă omenirea toată şi’ar face clismă con’comitent, am muri cu toţii înecaţi în propriul rahat, iar peste noi ar creşte trandafiri. Dumnezeu ar sta atunci şi’ar privi o grădină plină de petale rubinii (Royal babies, rubies…tam’tam’tam’taaam’tanaaa’naaaam….) unde s’ar instala frumos pe tronu’i spinos. Şi s’ar plictisi. Bonus track: din ciclu’ NUnosfera – Iubirea mută sori şi stele, zise el, dante'larelu'… Lăsaţi dracu’ orice speranţă, voi, cei care aţi urnit piesele de mobilier de pe cer! “Dra. Oancea, izbucnirile dvs. lirice denotă un comportament deviat”, îmi scrise ea, profesoara de literaturi germanice (şi limbi în cur la junii primi), roşu pe alb, la un eseu sturmundrang’bulangic despre Goethe. Mi’a deviat septu’ şi’a ricoşat în dreptu’ scoate pieptu’… n’a făcut trosc’plosc. Iadeşu’ plecat paloşu’ nu’l taie. Cel mult îl trimite la culcare...................................................... (Cum m’am răzbunat pe dna C? am luat’o pe prietena mea, dienuk puk, în fapt de seară, ne’am proţăpit în faţa catedrei de comparată şi am desenat o pereche maaaare de ţâţe, sub care i’am scris profei numele.şi a doua zi, ţâţele erau tot acolo, binemersi)