Dimineţi cu feline, senine & sterile

Voci'sferatele:Tu nu poţi scrie decât când eşti tristă, îmi zise ea…Tu nu poţi scrie decât când eşti singură, îmi zise el….Tu nu poţi scrie decât când eşti obosită, îmi zise ea….Tu nu poţi scrie decât în întuneric, îmi ziseră ei…. Abia m’am trezit (vecină cu jumătate din cadavrul unui porumbel plescăit de motanu’mi Urmuz, sub pat, toată noaptea)şi nu pot scrie nimic.Nici măcar amintiri, chiar dacă’s proaspete ca semi'porumbelu’ pe care’l pun, mecanic, pe făraş. Am mintea mult prea trează, mult prea veselă, mult prea albă, mult prea plină de glasurile copiilor din toboganele de sub geam...Ne vedem la schimbul III (până atunci mă gândesc dac’o să’mi mai mângâi felina)... UPDATE (15:01): n'am rezistat, am mângâiat'o…ce să’i faci, sunt sexu’ ăla slab Up’UPDATE (18:12) Am vorbit pe messengeru' pacii cu frate’miu despre isprava urmuz’iană (de fapt recidiva)….şi mi’a amintit că tata’i columbo’fil (nunu, nu serialu’ , ci porumbeii)…are la ţară mulţi “Mariastuarzi” şi alte părărici pe gard, printre care “gâtgolaşe de Transilvania”…şi cocoşei americani….în fine, iată o mostră din discuţie: bogdan_devoted: oare ce-ar face cu Stuartii lu' tata? olivia oancea: cred ca tata ar innebuni sa-l duc p’urmuz acolo olivia oancea: intre stuarzi si GATGOLASHI bogdan_devoted: a adus tata o rasa valoroasa, unii care parca n'au cap, camuflati, asa...n'ar avea Urmuz de unde sa'i apuce bogdan_devoted: si care, culmea, nu zboara...stau pe loc...cica's constienti de frumusetea lor si vor sa fie admirati Soluţia: o să’mi populez balconu’ cu porumbei camuflaţi … din soare poate muşca, da’ din porumbiţe ba