marți, 10 februarie 2009

Panta blogo’rei

Azi, stările’mi iau forma blogului în care mi le bag. Adică p’aia a bondocului negru mascat, zis si Pitbulldeneige.

Fără botniţă, se dovedeşte că Pitbulldeneige’ul ăsta nici nu muşcă. Mi’am zis că n’are rost să’l ţin în cuşcă. Şi uite’te la el cum zburdă ca o capră neagră şi’şi face scaun ca să poa’ să’i şadă capu’ pătrat - Capra zburdalnică scaunul nu’l pră’vale peste casa Irinucăi. Aia’i oaia neagră, prostule. - În plus, clonţosului ăstuia i s’au topit clănţăii când s’a izbit în crucea de piatră din gard.

Azi, stările mi’au fost lichide. Lătrătoare, negre, vâscoase, ca limbile unor jivine hămesite. La dracu’ şi cu căţelele astea fomiste şi sclifosite, îmi latră într’una: nu ne mai lăsăm păcălite cu fuduliile claponilor din vii! Vrem alb’murdaru’ corbilor de nu’mai’mor, nu'mai'mor, nu'mai'mor

.

Niciun comentariu: