vineri, 6 februarie 2009

Apostrofu’ mâncător de ostrop’el

unui muz apostrof’ant Mi s’a spus de curândă vreme că am o poftă nebună de apostrof. Îi invit la un castron de ostropel pe toţi iubitorii de apostrofări stimulatoare’de’energii’creatoare. Pe ostrovu’ apostoliţei sofica, fost ostrov al fericiţilor obidiţi, apostrofu’i şef. de trib. Băstinaşii hribi apăruţi ca mănăstirle’ntr’un’picior după ploaie se dau de răs’crucea vântului să’şi umple pălăriile cu mării, dar culeg tot furt’una. Adică tot ce’am vrut să zic până aici, pe scurt, ar fi un poftă bună tuturor mess’enilor aflaţi la cina cea de ostrop’el. Drumurile noastre poate duc la Insula Şerpilor, zise el. Vreau să’i spun pe această cale că orice con’textualizare a lu’ apostrof în ostrovu’creaturilor’târâtoare este pur întâmplătoare.

2 comentarii:

Cezar Paul-Badescu spunea...

Am copiat textu-ti si l-am pus intr-un document word, sa-l pot citi.
Multumesc pentru invitatia la festin. Atita doar ca nu ma omor dupa usturoi. (oi fi bampir?)

Olivia'Oancea spunea...

:) ma indoiesc. dac'ai fi,rosul nu ti'ar da de furc'ulita. poate esti un bampir daltonist